Dulceata de cirese amare

Dulceata de cirese amare … sau, cu nostalgie, despre copilarie!

Imi amintesc cu mare bucurie de copilarie, de vacantele la bunici, de aromele imbatatoare care umpleau casa atunci cand Bunica (mama mamei mele) sau Mamaia (mama tatalui meu) pregateau nenumarate bunatati.

Dar parca niciun gust nu m-a subjugat atat de mult si nu mi-a ramas atat de adanc inradacinat in memorie precum cel al dulcetei de cirese amare pe care o pregatea Mamaia.

Cu destula greutate reusea ea sa cumpere, in fiecare an, cateva kilograme de cirese amare. Cu migala infinita scotea apoi samburii din ciresele micute, bucata cu bucata, ajutandu-se de un ac cu siguranta, “ca sa ramana fructul intreg si sa nu se piarda savoarea”, iar mainile ei pastrau apoi, zile bune, urmele trudei. Fierbea apoi dulceata, la foc mic, amestecand din cand in cand, cu teama parca sa nu deranjeze prea tare micutele fructe. La final obtinea doar cateva borcane de dulceata.

Daca din restul dulceturilor si gemurilor facute an de an din abundenta de Mamaia ne indestulam oricand pe saturate, cu dulceata de cirese amare lucrurile stateau altfel!

Parca vad si acum farfurioarele mici cat palma, de cristal, pe care primeam, din cand in cand, de obicei la ceas de sarbatoare, cate o lingurita cu varf din pretioasa dulceata. Si nu… sa nu va imaginati ca o mancam ca pe toate celelalte dulceturi, intinsa pe o felie de paine unsa cu generozitate cu unt, in clatite rumenite sau peste grisul cu lapte, nu … dulceata de cirese amare nu se amesteca niciodata cu altceva, se manca intotdeauna doar EA, alaturi de un pahar mare cu apa rece. Se savura incet, bobita cu bobita, ca sa nu ne scape, cumva, vreo urma din aroma dulce-amaruie.  

Mananc si astazi, destul de rar din pacate, dulceata de cirese amare si o ador in continuare. Gustul ei ma bucura, ma uimeste de fiecare data si ma duce intotdeauna cu gandul la copilaria mea. Dar parca ii lipseste, totusi, ceva fata de gustul din amintirea mea. M-am tot gandit: ce nu fac bine, ce ingredient secret ar trebui sa pun in ea pentru a obtine gustul perfect din amintirile mele ?! M-am framantat mult! … Poate ciresele nu sunt la fel de aromate, poate zaharul nu este cel potrivit … poate oala in care fierb dulceata ar trebui sa fie alta … dar abia acum am realizat ! De fapt ceea ce lipseste este EA – Mamaia mea!

-Mi-e dor de tine, Mamaia!